Cine ar fi crezut ca-mi vanez cu atat de multa perfectiune imperfectiunea perfecta.Tot ce fac este parte din colectia mea de fapte pierdute in directii gresite..Studiez tot;si mi-as amaneta o parte din sufletul halucinant pentru un gram de ceva.Prea multe retine deodata se concentreaza asupra mea si ma simt perfect de esuata.Ma complac in situatia veche,ma prinde bine.
Iubesc sa fiu imperfecta desi ador perfectiunea..defapt iubesc modul perfect de imperfect in care respir,in care pasesc,in care privesc obosita lumea.Sunt deja prea multe promisiuni eronate,prea multa lipsa de punctualitate.
Ma gasesc pe mine intr-o Septembrie maro,aceeasi eu,alte idei,alte vise,alte..
Imperfect este perfectul meu acum si ezit sa fie altceva decat ceea ce sunt acum.
Prea multe despre mine intr-un fragment atat de scurt,punct:)
Perfectiunea? Un drum totdeauna deschis. E semanat cu cadavre. Si in ultimul ceas ranitii se ridica totusi ravnind inainte!(Nicolae Iorga)
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu