sâmbătă, 30 noiembrie 2013

 Fiecare dintre noi, vrem sa ni se ofere acel cuvant care sa ne inroseasca inimile si cel mai ascuns colt al sufletului..ca el sa rosteasca rastit, raspicat si cu sinceritate: Te iubesc! Dar mai ales fiecare dintre noi vrem ca acesta sa nu fie numai pentru azi ci asigurat si maine..vrem asadar siguranta...Insa ce siguranta poti cere in viata de la viata..cand insasi viata nu-ti ofera "siguranta traiului vesnic"..astfel cum poate el sa-ti ofere siguranta unei iubiri de maine?


















Poti oare sa-ti faci o asigurare? Exista o casa de asigurare a iubirii? Si daca ar exista cat de scumpa ar fi? Poate in asta ar investi milioane de femei..Caci ce e mai important pentru o ea in viata daca nu iubirea..iubirea aceea sigura, care ii va arata si maine, dupa ani si ani,aceeasi imagine invechita dar atat de noua...o imagine in doi, de mana..cu maini incretite, ochi ncercanati dar dragoste in suflet...
Intrebarea este cine mai poate parcurge acel itinerariu...cine mai lupta azi sa asigure " un maine in doi"?





  Ma intreb uneori, oare sunt singura care refuza sa traiasca in realitate? Realitatea este asa de plictisitoare,atat de obositoare...eu sunt atat de obosita. Depresiv nu? Obositi de oameni...si totusi toti suntem oameni,obositi de noi..(unul de celalalt).
 Bizar, oameni obositi de oameni..
....................................................................................................................................
Dar poate ca voi nu simtiti la fel, fiecare simtim diferit .. Poate ca maine nici eu nu voi mai simti asa..
Poate e doar mediul de vina .Cateodata  gerul mai ingheata si inimi.
Iar gatul...gatul e umflat si nasul curge..
Eh, o fi raceala`

 Si totusi ma doare capul cand ma gandesc..cat de obositoare e uneori realitatea..

Raceala!!! Mi-a racit cu ea si sufletul...
Concluzia?
                                                       
PARACETAMOL si un ceai de "ce-ai?"



Intr-o oboseala ca aceasta,pe noi,ne uitam in larg printre ganduri reci batute de sentimente si pernele ne bat aspru peste fata..

marți, 26 noiembrie 2013

Ne intamplam

ne intamplam si noi intr-o seara minunata
se-ntampla si iarna cu multi fulgi alaturandu-ni-se deodata...
tot intamplarea a facut sa ne purtam aceasta vina  dulce -ntamplatoare
vina noastra, vina ca iubirea nu ne mai moare...



duminică, 3 noiembrie 2013

E frig si noapte.

     Visezi ca dormi, rece cu sufletul umed, plouat.Si te visezi in continuare, la capatul patului ravasit pe o perna moarta in ganduri  goale, la fel de moarte.. Vrei sa-ti musti turbat un deget sa te trezesti, si tipi mut cu corzile-ti indopate de tacere.Dar unde ti-e degetul? Esti paralizat de lipsa ta de simturi,  doar fiori de mucegai iti mai trec prin vine. Te gandesti ca un claustrofobic ca tine n-are ce cauta intr-un spatiu atat de ingust de la capatul lumii, si totusi iata-te,blocat in Nicaieri,menit sa mearga intr-un Oriunde necunoscut inca de tine. Sa tremuri oare de teama de Necunoscut? Dar vidul poate tremura? Odata erai o carapace acum esti miezul, odata erai intr-o carapace acum esti in...miez...Ai murit dar tu visezi...si ti-e frica ca ce-a mai ramas din tine va afla ca...a murit Tu..





E frig si noapte...si nu vezi nimic.

                                                                                      Necunoscut.