Pentru ca iubeste

''E din neamul licuricilor- omul: un vierme ce se transforma in lumina cand iubeste.''(Lucian Blaga)''
                                                     

    E un haos de stele in jurul lui, in casa sa de ceara si nu s-ar mai stinge lumina asta imperfecta dar atat de perfecta din el, pentru ca iubeste.  Are sa treaca pe albe foi, uscate lasand urme-n urma sa, omul asta iubeste, a scris-o tare cu creionul pe pietre moarte...pentru ca iubeste.
Vrea sa-si aprinda ultimul val, sa se stinga ca sa se aprinda din nou, sa ia mana iubita in mana, sa se poata ierta pe sine sau sa se minta ca s-a iertat, s-alerge confuz intr-o sfera purpurie si  sa-si dea drumul pe-o luna mai putin amara, omul asta vrea sa iubeasca asa cum uitarea vrea sa-si aminteasca...
Pentru ca iubeste...
  Omul asta, caine cu covrig in coada, a cersit secunde Universului, sa-l mai traga o data de falci Iubirea, si ii vine sa-l injure de Dumnezeu pe cel care a facut secunda atat de scurta.. Nu are ipoteze, argumente, concluzii iubirea cu care acest cumplit, frenetic om iubeste..

 Omul asta iubeste!

    M-am pierdut. ..
E lung drumul pe care am bantuit ca o fantoma schizofrenica aranjandu-mi  un itinerariu fara destinatie. Caci, m-am pierdut pe mine...si acum ma caut in disperare, strabatand aceeasi inutila destinatie.Da, am mult praf in ochi, totul e intunecat si  nu-mi ramane decat sa ma afund cu fata obosita-n perna la fel de obosita si sa ma prabusesc in propriile-mi idei..

 Am nevoie de mine, unde sunt?  Ma vad, sunt pe strada, merg ca un mort viu, m-as trage de maneca sa ma-ntreb care mai e viata mea, sa-mi prind putin din mine, dar nu..sunt rece. De-as incerca orice, de mi-as dori sa-ncerc orice..raman la fel..fara mine.. M-am pierdut ca pe un obiect neinsemnat , ma vad, ma simt, par sa fiu dar nu mai sunt.. 
Si nu, nu am nicio idee unde sunt, daca s-au inchis usi in urma mea, daca mi-a lasat careva vreo cheie sub pres. N-am apucat sa-mi iau ramas bun de la mine..E vina mea.

Am un suflet plin de mucegai, o inima-ntr-un sicriu verde, sunt singura caci nu ma am pe mine.
M-am pierdut!

                                

Când nu ştiu
clipele tale
mi se acreşte
veşnicia...
Te-am lovit
cu un gând
de-al luminii
şi uite,
nu ştiu
de ce s-a îngămădit
întunericul
între atunci şi acum...(GMS).