sâmbătă, 3 septembrie 2011

Intr-un desert deja-vu

                       
                                                           (  Motto )
  `Adun nisip intr-o clepsidra,il culeg fir cu fir ca pe-un trecut furat intr-un prezent,las timpul sa curga si sterg un vulcan de memorii,fumez doar extazul din ziua de azi,adulmecand din cand in cand un desert deja-vu.Esti istorie veche,demodata acum,deja-vazut ,deja simtit,deja trecut,deja-vu..`(Te-am sters)
                      
                                ! 
                
    Adesea, trăim experienţe a căror noutate este neclară.Ne agitam incercand sa le cautam explicatii logice,raspunsuri clare,fixe pentru ca suntem obsedati de realitate,de banal,de cotidian.Ne indreptam atunci privirea spre trecut si incepem sa rasturnam totul pe acolo pana ajungem la..eventuale dureri de cap(regrete,si daca-uri inutile,menopauze batrane de euri dificile in momente diferite din trecuturi la fel de diferite,et-ce-terra..).Ne blocam atunci ca niste roboti confuzi pentru ca sentimentul asociat cu experienţele déjà vu nu este unul de confuzie ci ciudăţenie..Insa,senzatiile bizare oferite de acesta sunt intotdeauna respinse de normalitatea in care ne relaxam,astfel evitam pe cat posibil aceste alarme si ne complacem in viata noastra de zi cu zi..Pacat!..Putini mai sunt atenti la detaliile legate de viata si misterele ei si multi sunt cei care rezuma viata la:`Eat,fuck and shit!`
Dar am inceput sa ma abat de la subiect..Ce este acest deja-vu?Ti s-a intamplat vreodata sa ai o conversatie cu cineva  si brusc ai avut impresia ca ai auzit exact aceeasi replica inainte, avand certitudinea ca n-a fost asa? Se numeste Deja Vu si in jur de 60-70% dintre noi recunosc faptul ca au avut o astfel de experienta.Un parfum,o imagine,chiar si un sunet sunt de ajuns pentru a declansa acest fenomen de scurta-durata..
V-am cules cateva teorii care va vor satisface curiozitatea in privinta acestuia:

  Deja vu este un termen frantuzesc si se traduce prin deja vazut si are cateva variatii, incluzand deja vecu, adica deja traitdeja senti, adica deja simtitdeja visite, adica deja vizitat. Termenul a fost ales in 1876 de catre francezul Emile Boirac, unul dintre primii care au studiat fenomenul.
De multe ori deja vu este confundat cu alte fenomene gen: experiente precognitive (senzatia ca stii exact ce urmeaza sa se intample, si chiar se intampla), halucinatii (determinate de boli sau medicamente/droguri),amintiri false (determinate de schizofrenie). Spre deosebire de adevaratul deja vu, care dureaza in jur de 10-30 de secunde, celelalte fenomene pot dura mult mai mult.
Fiecare cercetator care a studiat femonenul deja vu i-a dat definitii particulare si a stabilit categorii pentru factorii care genereaza un deja vu. Teoria cea mai credibila este ca deja vu poate fi determinat de 3 categorii de factori: disfunctie biologica (ex: epilepsia), familiaritate implicita si perceptie divizata.
Deja vu este un fenomen greu de studiat pentru ca apare spontan, dureaza putin si nu are manifestari fizice. Din cauza asta nu i-a fost stabilita inca o explicatie definitiva.
Teoria care mi s-a parut cea mai interesanta este asa numita teoria telefonului mobil sau atentia impartita/perceptie divizata.
Pentru a lansa aceasta teorie, Dr. Alan Brown a facut un experiment in care un grup de subiecti trebuia sa priveasca niste fotografii cu locatii si sa spuna care le sunt familiare. Inainte de asta, subiectilor le-au fost aratate o parte din fotografii la viteza foarte mare – 10 fotografii in 20 de milisecunde – suficient pentru creier sa le inregistreze dar insuficient pentru subiecti sa le constientizeze.
Rezultatul experimentului a fost ca fotografiile neconstientizate, dar inregistrate, le-au fost familiare intr-un procent mult mai mare decat celelalte fotografii aratate in experiment.
Asta inseamna ca atunci cand atentia ne este distrasa de la o anumita activitate, inregistram totusi tot ce este in jurul nostru, dar nu constientizam. Apoi cand putem sa ne concentram pe ceea ce facem, lucrurile din jurul nostru ni se par deja familiare chiar daca nu ar trebui sa fie.
Un exemplu concret: intram intr-o casa in timp ce vorbim cu gazda si putem experimenta un deja vu. Totul a functionat asa: inainte sa ne uitam atent la camera, creierul a procesat deja vizual/fonic imprejurimea, iar cand vine timpul sa percepem normal camera avem senzatia ca am mai fost acolo.
Cele mai multe senzatii de deja vu le-am avut in timpul dialogului cu alte persoane, cand aveam impresia ca am mai auzit exact aceleasi replici, cu toate ca nu era asa. Tu ai avut astfel de experiente?
Concluzia:`Viata ne ascunde mai multe decat ne imaginam deci merita sa fie explorata`

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu