Holocaust dulce

Mi-a fost servit la micul-dejun,la pranz,la cina..Nici nu mi imaginam ca voi gusta asa ceva..Si totusi iata-ma..Stau in fata unei adevarate mese festive..Tot ce a fost necesar sa fac(desi nici asta nu a depins de mine)a fost ``sa ies``(caci asa imi place sa-i spun)..Sa ies,sa deschid ochii,sa tip stins cu regrete-n voce,sa merg mai departe..Sa degust un Holocaust :)..Si acum,acum il savurez caci e dulce,ma hranesc din el intocmai unui vampir insetat de sangele unei virgine..Si iata-ma din nou aruncand mad words on mad ``papers``,cautandu-ma iarasi in propriul cerc in care ma invart de-o viata.E o noapte de una singura,e singura si noaptea dar si eu..Si eu inca n-am stiut(dar aflu acum) ca undeva departe am pus armele jos,ca undeva in sufletul meu viata chiar are gust,ca cine stie de ce,oriunde ma voi afla o viata nu-mi va ajunge sa iubesc..pana si-un arici intr-un lan de porumbi:)Patru suflete de-as avea si tot nu le-as intelege pe deplin,in tot acest Holocaust dulce numit Viata,in tot acest  infern de decizii si idei..

 Si nu stiu de ce sau pentru ce m-as completa cu farmecele trecutului,mi-as sopti mereu:``Vor fi fost``vremuri mai  bune,intoarce-te la ele..Imi vorbesc si-mi spun:``Crezi ca ai sa mai sti vreodata cine ai fost?Crezi ca ai stiut ca trecutul pleaca cu tot cu zambete , ca vremurile bune trec?Niciodata..

 Poate ca si atunci odata, te-ai confundat cu tine..Fi sincera, n-ai stiut niciodata sa zambesti, tu te-ai nascut trista,iti spui. Esti o proasta..Atata timp..trecut fara tine,atata vreme, cica cu tine..degeaba..Nu e vina ta?Din nou:``Esti proasta!``Deschide ochii..E dimineata..Nu intr-o alta viata si totusi..un ``azi inca ieri`` nu mai gasesti niciodata..Deci viseaza in tacere,daca a fost sa fie asa.

 E vina ta dar nu e asa cum vrei tu ci cum faci sa fie..In alta viata?Asta vrei?..Ce stupid!Ai cerut vreodata ce ai primit..?La ce bun tot acest monolog?!E din nou dimineata,e din nou viata ta,din nou un azi ce urmeaza sa fie un ieri..si tu te gandesti la maine..!!?Naiv!A fost de atata timp la fel,dar ochii tai inca inchisi,ratati..inca oarba,inca tu,in aceeasi ipostaza putin spus prostuta;

 Poate ca te vei trezi si vei privi pentru prima oara,cu extaz,poate o sa-ti fii zeu odata si odata,poate ca o sa te mai droghezi din cand in cand cu viata..Realitatea e reala,da..Da` si frumoasa,un puzzle,un cub:)

 Nebuna,gustoasa,pasionala,abundenta,plinuta,rotunda
greseala reusita,exercitiu,zgomotoasa,stanga si dreapta,pasionala,infinita,cuprinzatoare..constelatie de adevaruri,promisiuni,minciuni frumoase...Da,realitatea e frumoasa,e viata,e reala:)

Nu uita ce n-ai stiut niciodata. Invata  sa zambesti:)!

Trecutului nu i se permite sa scada un zambet prezentului.

Ecuatia ar fi incorecta..

 Cateodată mă gandesc cat de interesantă e singurătatea. Acea singurătate în care te găseşti singur şi totuşi înconjurat de atata lume. Îi vezi pe toţi cum îşi consumă sentimente, ganduri, viaţa pe langa tine. Şi crezi că totul e exact cum îţi doreai.. Îi vezi trecand prin secunde, cu tine.. Şi îţi doreşti atat de mult ca secundele astea langă ei să dureze veşnicii..Vezi mamă, tată, prieteni.. Cum te iubesc. Dar apoi pleacă.. Şi atunci rămai cu ei în gand dar singur..

Este interesantă acea singurătate în care crezi că nu eşti singur dar apoi te trezeşti într-un apus de fericire doar cu tine si cu un gust amar de dezamăgiri.Şi apoi pleci şi tu.Te părăseşti aşa cum au făcut-o toţi.Te uiţi.

Interesantă e singurătatea.
Şi singură.
Şi dureroasă.

 

basme cu părinţi.

Se spune că o mamă ştie să aline, să mangaie şi să iubească sufletul copilului.
Se spune că ea nu şi-ar lăsa niciodata la greu odorul.
Se mai vorbeste că o mamă chiar dacă a pierdut pe tatăl lor  nu-l va uita aşa de uşor şi totusi deşi îl va înlocui cu un altul, nu va uita că acei copii i-au fost alături odată-n acele certuri.
Mai sunt legende cum că parinţii se luptă pentru copiii lor, că nu-i vor părăsi doar pentru că ei s-au părăsit.
Juridic vorbind divorţul se face-n doi...însă azi se divorţeaza şi de copii...

Tatăl? Să-şi părăsească  familia? Se aude des, sunt multe cazuri..
Dar 'blanda' mama ...cu ea cum rămane?

Sa fie mai important un bărbat in viata unei femei... sa fie mai important un bărbat decat proprii ei copii?

Unde sunt basmele cu părinţi în care mama te asteaptă cu mancarea calda pe masă.
Defapt mancarea este caldă si este pe masă,dar nu pentru copii.
Basmele se schimbă..

Dupa ce a trecut peste Infidelitate, azi uită..
Uită de copii, uită ca este mamă.

E 3:00 dimineata. Şi m-am trezit. Defapt m-a trezit un dor de tine. Mi-e frig. Plapuma nu îmi incălzeşte sufletul aşa cum o făceai tu.
întoarce-te...

Mi-e rece inima fără tine.

Da, acum ştiu mai bine. Am aflat cat dor şi durere pot provoca temerile de a nu mai gusta buzele tale, cate lacrimi curg cand eşti înca aici, în mintea mea bolnavă de tine, în sufletul meu mucegăit, cand eşti aici doar pentru că eu trag cu disperare de amintiri cu noi.. Şi mi-e putredă inima, da...

E tarziu ştiu, e tarziu să simt asta ai zice tu, e tarziu şi-n aer, căci e 3:00, 3:00 dimineaţa şi-am avut o noapte lungă, lungă e şi noaptea din mine, tu nu mai faci lumină pe strada mea...

Eşti o fantomă acum. Mă sperie plăcut fantasma ta ,dar  imi doresc să fi pierdut prima zi in care ne-am sărutat, astfel buzele mele nu ar mai fi crăpat aşa de dorul tau, sangele mi-ar fi ramas în vene, pe inima mea nu şi-ar mai fi croit păianjenii singurătăţii panze, inima mea nu ar mai fi fost legată brutal de pereţi vopsiti cu tine...Relaţia noastră nu ar fi rămas şi ea tot o fantasmă.

Număr aşadar secunde, minute şi ore fără iubire;  patru ceasuri infinite de durere. 

Acesta-i iadul!

E 7:00 dimineaţa. Şi-am adormit. Aş vrea să nu ma mai trezesc. Căci în somnul meu adanc tu mi-ai muşcat din nou o buză, o inimă, un suflet...

Şi mi-a plăcut!

                                    Te-ai întors în visele mele abrupte, în nopţile mele...

 Sa iubesti ca o femeie nu inseamna sa te parasesti pe tine pentru marea ta dragoste, pentru un barbat, nu inseamna ca trebuie sa te umilesti in fata lui atunci cand nu te mai vrea, sa plangi ore-n sir fiindca nu mai este langa tine, sa crezi ca totul se termina odata cu finalul vostru..o femeie stie mai intai sa-si poarte iubire pentru ea, sa se adune,sa realizeze ca atata timp cat se are pe sine totul e posibil...pentru ca cine poate iubi pe cineva daca pe sine se neglijeaza, se uita.. Cu cine vei ramane daca nu cu tine daca el va pleca?...o femeie puternica stie asta..si lupta pentru ea.
Asa este o femeie.

daca te iubesti pe tine cu siguranta te va iubi si el,

dar

cum ai putea sa-i ceri lui sa te iubeasca daca tu ai uitat sa faci asta?!...sa te iubesti?

 Fiecare dintre noi, vrem sa ni se ofere acel cuvant care sa ne inroseasca inimile si cel mai ascuns colt al sufletului..ca el sa rosteasca rastit, raspicat si cu sinceritate: Te iubesc! Dar mai ales fiecare dintre noi vrem ca acesta sa nu fie numai pentru azi ci asigurat si maine..vrem asadar siguranta...Insa ce siguranta poti cere in viata de la viata..cand insasi viata nu-ti ofera "siguranta traiului vesnic"..astfel cum poate el sa-ti ofere siguranta unei iubiri de maine?


















Poti oare sa-ti faci o asigurare? Exista o casa de asigurare a iubirii? Si daca ar exista cat de scumpa ar fi? Poate in asta ar investi milioane de femei..Caci ce e mai important pentru o ea in viata daca nu iubirea..iubirea aceea sigura, care ii va arata si maine, dupa ani si ani,aceeasi imagine invechita dar atat de noua...o imagine in doi, de mana..cu maini incretite, ochi ncercanati dar dragoste in suflet...

Intrebarea este cine mai poate parcurge acel itinerariu...cine mai lupta azi sa asigure " un maine in doi"?

  Ma intreb uneori, oare sunt singura care refuza sa traiasca in realitate? Realitatea este asa de plictisitoare,atat de obositoare...eu sunt atat de obosita. Depresiv nu? Obositi de oameni...si totusi toti suntem oameni,obositi de noi..(unul de celalalt).
 Bizar, oameni obositi de oameni..
....................................................................................................................................
Dar poate ca voi nu simtiti la fel, fiecare simtim diferit .. Poate ca maine nici eu nu voi mai simti asa..
Poate e doar mediul de vina .Cateodata  gerul mai ingheata si inimi.
Iar gatul...gatul e umflat si nasul curge..
Eh, o fi raceala`

 Si totusi ma doare capul cand ma gandesc..cat de obositoare e uneori realitatea..

Raceala!!! Mi-a racit cu ea si sufletul...
Concluzia?
                                                       
PARACETAMOL si un ceai de "ce-ai?"

Intr-o oboseala ca aceasta,pe noi,ne uitam in larg printre ganduri reci batute de sentimente si pernele ne bat aspru peste fata..

Ne intamplam

ne intamplam si noi intr-o seara minunata

se-ntampla si iarna cu multi fulgi alaturandu-ni-se deodata...

tot intamplarea a facut sa ne purtam aceasta vina  dulce -ntamplatoare

vina noastra, vina ca iubirea nu ne mai moare...

E frig si noapte.

     Visezi ca dormi, rece cu sufletul umed, plouat.Si te visezi in continuare, la capatul patului ravasit pe o perna moarta in ganduri  goale, la fel de moarte.. Vrei sa-ti musti turbat un deget sa te trezesti, si tipi mut cu corzile-ti indopate de tacere.Dar unde ti-e degetul? Esti paralizat de lipsa ta de simturi,  doar fiori de mucegai iti mai trec prin vine. Te gandesti ca un claustrofobic ca tine n-are ce cauta intr-un spatiu atat de ingust de la capatul lumii, si totusi iata-te,blocat in Nicaieri,menit sa mearga intr-un Oriunde necunoscut inca de tine. Sa tremuri oare de teama de Necunoscut? Dar vidul poate tremura? Odata erai o carapace acum esti miezul, odata erai intr-o carapace acum esti in...miez...Ai murit dar tu visezi...si ti-e frica ca ce-a mai ramas din tine va afla ca...a murit Tu..





E frig si noapte...si nu vezi nimic.

                                                                                      Necunoscut.