Azi te vezi din nou, tu si totusi altcineva. Ai plecat departe, ai zburat la inaltimi uriase de sufletul tau si esti atat de trista fato.. nu intelegi de ce. Ti-e frica? Te gandesti nu?! Azi indraznesti sa te gandesti la viitor..si ti-e frica,nu-i asa..? Nu te mai ai pe tine in trecut..nu te mai vezi in viitor..acum e doar un prezent nud. Ai atatea intrebari sa-ti adresezi, da..te-ai lasa pe tine, caci stii ca nu-ti mai apartii..Tu..tu nu mai esti.. Ai murit de mult.
Te-ai lipit de negru, ai in minte banalitati asa cum te si simti..si doare ca nu-ntelegi de ce ..
Vreau sa-mi numar intalnirile cu tine, tu Celalat, care te-ai intalnit cu mine, tu cel care mi-ai ciocnit confuz, si oarecum nepasator ideile tale de ale mele.. Vreau, din nou, sa-ti marturisesc ca nu mi-am fost de ajuns niciodata si ca ma gaseam un pahar gol, opac, si plictisit de autism.. Da, am fost un pahar cu o conditie unica, un pahar cu suflet imposibil..un pahar vid . Ba mai mult cautam ca un alb nebun ,negrul sa nasc griul, caci tot tu Celalat aveai ce nu aveam eu..Tot tu ai stiut sa ma sculptezi, sa dai forme eului meu , tu ai stiut sa spargi paharul din mine, sa ma faci cioburi, sa-mi matur sentimente, sa ard idei, sa fiu ceea ce sunt. Tu celalalt, m-ai intalnit pe dos, m-ai intors pe fata, ai ajuns poate unde n-am ajuns eu, dupa care m-ai facut sa te urmez.. Tu , nu, nu esti eu si cat de mult iubesc asta.. Tu celalalt m-ai facut sa ma gandesc la cealalalta parte din mine intinzandu-ti o parte din tine asupra mea, si chiar de ai facut-o intr-un mod inconstient ,tu m-ai oferit pe mine asa cum sunt acum, m-ai scris pe-o tava, m-ai servit mie, tu nici macar nu stii... Poate ca eu sunt cealalta pentru tine celalalt, dar intalnirea asta , desi ti-este nesemnificativa m-a nascut pe mine. Zici ca datez din 93? Nu, eu de abia acum datez, caci am vazut in tine tot ce n-a fost in mine, am vazut in tine, iubire, calmitate, perseverenta, ambitie, blandete, inteligenta, orgoliu, frica, putere, timp, durere, zambete, si strazi, clovni, masti, sperante, fete, felinare, lacrimi, idei.. Tu celalalt.. esti lume. Acum lasa-ma sa te sortez! Sa ma uit in spatele timpului si in fata mea, sa mi ofer inca un manual cu mine, caci tu lume m-ai intalnit si mi-ai oferit experienta..Mi-e foame de tine!
El: ` O priveste in ochi, nu este pentru prima oara cand o face, este pentru prima oara cand o face in felul asta.. Ea: `Se arunca cu neputinta in genunchi in fata lui, cerseste inca un Te iubesc, acelasi Te iubesc ce obijnuia odata sa-i fie soptit zilnic, si apasa ragusita pe sunetele ce nasc confuze cuvinte gen:` D` ce?, De c`?`..Deodata.. [ Tacere ]
`-Nu ma parasi!` striga cu un glas stins tragandu-l de camasa deja sifonata.. El:` O roaga cu dispret sa inceteze. Se vede stapan pe situatie, are-n fata capodopera propriului ego.. Dupa care se afunda si mai mult in priviri ingretosate, mintea si asa-zisul lui suflet fiind deja ocupat cu procesarea unei noi relatii; ii intoarce astfel spatele exclamandu-i rece sa se ridice..`Esti ridicola!` spune. A consumat prea multi ani, l-a depasit rutina. Explicatii?:
`Lumea se împarte întotdeauna în două: cei cărora le place să se plimbe cu bicicleta şi cei care gonesc cu maşina; cei care poartă camaşă peste pantalon şi cei care şi-o bagă în pantalon; cei care beau ceaiul fără zahar şi cei care îl beau cu zahăr; cei care cred că Shakespeare este cel mai mare scriitor al timpurilor şi cei care cred că e Andre Gide; cei cărora le place familia Simpson şi cei cărora le place South Park; cei cărora le place Nutella şi cei cărora le place varza de Bruxelles.Lumea imparte multe inexplicabile. Si credem ca ne-a impartit si noua un acoperis..
(Martin Page)
El, turbat:`Uite-ma cum innebunesc, imi intorc spatele in oglinda, am un ciob de suflet, sunt cu un kilometru mai jos de iad, sunt atat de aproape de mine, atat de departe.. O marioneta a dracului, tu ma credeai un inger?! Esti proasta femeie,o femeie proasta, proasta.. sunt barbat!! Si da, lumea se-mparte-n doua, eu pe de alta parte, ma-mpart in mii de bucati de mine? Ce te-a facut atunci sa crezi, ca e vorba despre tine? Isi afiseaza vulgar dintii ; un zambet sadic, satisfacut.
Ea, plange agitata, plange cu sughituri, atatea sperante, trei copii care asculta cu ochi mari si umezi din incaperea alaturata .. nu stie de ce dar a pierdut, ea n-are nicio vina. Il are-n fata, e nebun, asa a fost dintotdeauna, il vrea inapoi, e nebun, era nebunul ei. Era..
E 4 dimineata. Ai mici inca asculta tulburati din camera alaturata. Ea striga, se umileste, sparge pahare, devine vulgara, disperata, se zgarie pe fata cu mainile-i muncite, ridate, ranite de timp. El, o priveste ironic, se indreapta spre camera ``prichindeilor`` adresandu-le fugar:`Luati-o pe ma-ta! E nebuna!`
`Tati, mami plange..`
O impinge cu rautate in camera `clovnilor` ei, reusind sa o lipeasca zdravan de fata podelei rigide, repetand:` Luati-o pe ma-ta! E nebuna!`..Plange de proasta.
`Dar tati..!` Il ignora pe ala micu. Se-ndreapta catre ea, ii arunca verigheta-n fata.
-Hai, te-am iubit! Ma duc la ea!` Acestea fiind ultimele lui cuvinte..
In urma sa o usa trantita anapoda, in fata lor un tata ce a fost, in urma ei ..doar trecutul. Tipa ragusita: `Nu pleca, te implor, nu pleca! Pe geam un fulger, il sperie pe Radu, plange. Fetele inteleg, sunt mari dar plang si ele.. Ea, ea a ramas cu ei din El; Ea l-a iubit si il iubeste; El a iubit, iubeste..alta.
Singura `zic ca as vrea sa fiu ..un exercitiu? Ascult matematica mea: Ma scot din minte, ma introduc in inima= egal vid rigid plus un plus de singuratate, un buchet de suflet vulgar.. sentimente ce fierb nervoase, anapoda;`
Sorb, deci, robinete de cofeina sa ma mai tina eul de picioare si sparg un zid cu osul meu de oxigen, doar-doar de-as dobori mai rapid o idee despre cum e acolo, acolo-n mine, in sudul fiintei mele, acolo unde m-am mentionat nu demult moarta.. Meditez: M-am scos din minte, m-am introdus in suflet, bucata aceea de ceva.. pestrita, gaurita, blestemata. Gasesc ceata, si paianjeni..Ii las sa ma-nveleasca-n panza ca pe-o mumie proasta, sa-mi tese concluzii..
`Mourir? C`est un peu partir!`... Caci, sunt confuza, e-asa intuneric si nu ma disting .. Jos, jos, si mai jos, e un abis in mine, cadavre pica pe trotuarul universului meu, iar la fiecare secunda ticaita..momente apuse, ravnite, revin afumate.. le respir fumate. Si ... din nou, frisoane- ma prind vulgare, ma agita, imi aduc ecouri in cap si suflet..apoi, Manifest Singura constant, ma percep la fel. Sunt toti aici, doar eu cu mine. Mortul viu, cu sentimente arse pe langa un calorifer ruginit; astfel concluzionez: Mi-am inchiriat o viata, Dumnezeu a luat-o de la second hand, mi-a dat-o mie, mi-am inchiriat o viata pe un timp nejustificat cu actiuni nejustificate..Oricum nu-mi pasa! [Imi sunt interzisa, nu ma pot decide ce sunt, imi umbla turbate sirenele prin fata, ma scot din minti cand ma scot din minte si ma introduc in suflet si zic ca as vrea sa fiu un exercitiu..] Deci: Am nevoie de un strop de lumina in galeata mea de intuneric! Careva sa-mi ia carpa de pe fata, curge mult sange aici, careva sa mi desfaca retinele sa mai vad si eu lumina.. Caci concluzia mea e singura si ea. She built a house in the darkness As the light fainted
In an open country
And her heart was
Numb
Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieţii, Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaştri, Sclipi deodată clară, vis roz al tinereţii, Cum în obscure-azururi apar pribegi blonzi aştri.
O văz fugind prin codrul cel verde de jugaştri — Era Erato albă iluminând poeţii. — De-a ei priviri focoase ar fi roşit sihaştri Păliţi, chlorotici, vineţi de greul bătrâneţii.
Purta bacanta-mi nuferi, bujori şi violete, Învesmântată magic în daurite plete Şi-n varii polichrome bibiluri şi altiţe...
Îmi arunca pupila-i divine curcubee; Dar eu, nebun! zic: "Spectru! Cameleon- femeie! Fugi! sufletul ţi-e negru şi maţele pestriţe!"
Mi-am nascut atunci o minte, nu am nevoie, voie sa o spun.. de ajuns, Am ajuns deci din nou! Sa urmaresc.. e anevoie, e de nepatruns. Ar trebui sa plec, sa vin, sa dau, sa iau A trebuit sa trec, sa tin, caci n-au..suflete negre de vanzare
`N-au pentru ea concluzii, e complicata, e un tutu, E vie dar asa moarta- se-nvarte ca o tornada
E de nepatruns..e-o sfera moarta
Mi-am avortat apoi ideile, am nevoie de odihna, mi-e de ajuns, Am plecat din nou! Sa urmaresc, e anevoie, e de nepatruns. {..............................................................}
Vantul ma zbate pe-un front ciudat, caci acum nu bate Iarba doar ma mai bate verde pe-un obraz uscat, iar acum toate,toate..
Sunt de nepatruns.
Nu-mi amintesc motive, nu vad argumente Am un cheag de garoafe negre pe retine Niciodata !?..Dar intotdeauna, sunt femeie.. eu cu mine
Nebuna de alb, de dor, de groaza doar o nebuna. Nebuna fragila, copila intr-un cer violet Doar o nebuna cu un suflet incert.. Sunt femeie, eu cu mine!
`Lipsita de muzicalitate, dificila, puerila dar matura, regina gri c-un scop de alb si negru; e mila, groaza-n epiderma ei, e ploaie multa pe strada pe care ea paseste, e-un cuib de sentimente in umbra, in calea sa.. Absurd de esuata dar atat de perfecta, singura prin excelenta, cu-n suflet de hartie mazgalit brutal de motive.. Femeia nu! Nu este rima perfecta, ea nu rimeaza, nu suna, nu are accente picate pe vocala inedita; Uneori pare o greseala, dezordonat de neinteleasa, aglomerata, agitata, poluata, plouata.. Femeia e lipsita de definitii, e un al doilea Univers, un drum fara sfarsit, o partitura nedescifrata, aruncata la nimereala pe langa barbat pentru a-i demonstra cat de dificil ii va fi..`
Femeie, nu o va-ntelege nici Dumnezeu Femeie, tu te crezi vreun zeu? Pandoro, esti sireata, te-a negat si Prometeu Pandoro, esti sireata, a vazut si-Epimeteu..
