Cateodată mă gandesc cat de interesantă e singurătatea. Acea singurătate în care te găseşti singur şi totuşi înconjurat de atata lume. Îi vezi pe toţi cum îşi consumă sentimente, ganduri, viaţa pe langa tine. Şi crezi că totul e exact cum îţi doreai.. Îi vezi trecand prin secunde, cu tine.. Şi îţi doreşti atat de mult ca secundele astea langă ei să dureze veşnicii..Vezi mamă, tată, prieteni.. Cum te iubesc. Dar apoi pleacă.. Şi atunci rămai cu ei în gand dar singur..

Este interesantă acea singurătate în care crezi că nu eşti singur dar apoi te trezeşti într-un apus de fericire doar cu tine si cu un gust amar de dezamăgiri.Şi apoi pleci şi tu.Te părăseşti aşa cum au făcut-o toţi.Te uiţi.

Interesantă e singurătatea.
Şi singură.
Şi dureroasă.