E 3:00 dimineata. Şi m-am trezit. Defapt m-a trezit un dor de tine. Mi-e frig. Plapuma nu îmi incălzeşte sufletul aşa cum o făceai tu.
întoarce-te...

Mi-e rece inima fără tine.

Da, acum ştiu mai bine. Am aflat cat dor şi durere pot provoca temerile de a nu mai gusta buzele tale, cate lacrimi curg cand eşti înca aici, în mintea mea bolnavă de tine, în sufletul meu mucegăit, cand eşti aici doar pentru că eu trag cu disperare de amintiri cu noi.. Şi mi-e putredă inima, da...

E tarziu ştiu, e tarziu să simt asta ai zice tu, e tarziu şi-n aer, căci e 3:00, 3:00 dimineaţa şi-am avut o noapte lungă, lungă e şi noaptea din mine, tu nu mai faci lumină pe strada mea...

Eşti o fantomă acum. Mă sperie plăcut fantasma ta ,dar  imi doresc să fi pierdut prima zi in care ne-am sărutat, astfel buzele mele nu ar mai fi crăpat aşa de dorul tau, sangele mi-ar fi ramas în vene, pe inima mea nu şi-ar mai fi croit păianjenii singurătăţii panze, inima mea nu ar mai fi fost legată brutal de pereţi vopsiti cu tine...Relaţia noastră nu ar fi rămas şi ea tot o fantasmă.

Număr aşadar secunde, minute şi ore fără iubire;  patru ceasuri infinite de durere. 

Acesta-i iadul!

E 7:00 dimineaţa. Şi-am adormit. Aş vrea să nu ma mai trezesc. Căci în somnul meu adanc tu mi-ai muşcat din nou o buză, o inimă, un suflet...

Şi mi-a plăcut!

                                    Te-ai întors în visele mele abrupte, în nopţile mele...