sâmbătă, 4 ianuarie 2014



Se spune că trupul e mereu zgariat de timp.
că faţa va fi bătută de ani..
si fiecare secundă trece cu emoţii,
fiecare emoţie rămanand stransă cu carlige pe chipuri...

că pe el răman urme adanci de dragoste, ură,nevrozaă, de simţuri trecute, 
viaţa luand forma unui creion ce conturează o schiţă, un om învechit, un om bantuit de trecut..

că sufletul rămane veşnic tanăr odată cu visul de a trăi veşnic...

Însă atunci cand genunchii ţi se prăbuşesc de durere şi inima-ţi tremură văzandu-te îngenunchiat si otrăvit de viaţă...

atunci se spune ca aş crede că nu doar trupul mi-e bătran ci şi sufletul îmbatraneşte şi moare odată cu el... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu