Femeie

Cameleon-femeie

Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieţii,
Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaştri,
Sclipi deodată clară, vis roz al tinereţii,
Cum în obscure-azururi apar pribegi blonzi aştri.

O văz fugind prin codrul cel verde de jugaştri —
Era Erato albă iluminând poeţii. —
De-a ei priviri focoase ar fi roşit sihaştri
Păliţi, chlorotici, vineţi de greul bătrâneţii.

Purta bacanta-mi nuferi, bujori şi violete,
Învesmântată magic în daurite plete
Şi-n varii polichrome bibiluri şi altiţe...

Îmi arunca pupila-i divine curcubee;
Dar eu, nebun! zic: "Spectru! Cameleon- femeie!
Fugi! sufletul ţi-e negru şi maţele pestriţe!"

poezie de Ion Luca Caragiale

Mi-am nascut atunci o minte, nu am nevoie, voie sa o spun.. de ajuns,
Am ajuns deci din nou! Sa urmaresc.. e anevoie, e de nepatruns.
Ar trebui sa plec, sa vin, sa dau, sa iau
A trebuit sa trec, sa tin, caci n-au..suflete negre de vanzare


`N-au pentru ea concluzii,  e complicata, e un tutu,
E vie dar asa moarta- se-nvarte ca o tornada


E de nepatruns..e-o sfera moarta


Mi-am avortat apoi ideile, am nevoie de odihna, mi-e de ajuns,
Am plecat din nou! Sa urmaresc, e anevoie, e de nepatruns.
{..............................................................}


Vantul ma zbate pe-un front ciudat, caci  acum nu bate
Iarba doar ma mai bate verde pe-un obraz uscat, iar acum toate,toate..


Sunt de nepatruns.


Nu-mi amintesc motive, nu vad argumente
Am un cheag de garoafe negre pe retine
Niciodata !?..Dar intotdeauna, sunt femeie.. eu cu mine


Nebuna de alb, de dor, de groaza
          doar o nebuna.
Nebuna fragila, copila intr-un cer violet
Doar o nebuna cu un suflet incert..    
               
                                            Sunt femeie, eu cu mine!

`Lipsita de muzicalitate, dificila, puerila dar matura, regina gri c-un scop de alb si negru; e mila,  groaza-n epiderma ei, e ploaie multa pe strada pe care ea paseste, e-un cuib de sentimente in umbra,  in calea sa..  Absurd de esuata dar atat de perfecta, singura prin excelenta, cu-n suflet de hartie mazgalit  brutal de motive..
Femeia nu! Nu este rima perfecta, ea nu rimeaza, nu suna, nu are accente picate pe vocala inedita; Uneori pare o greseala, dezordonat de neinteleasa, aglomerata, agitata, poluata, plouata..  Femeia e lipsita de definitii, e un al doilea Univers, un drum fara sfarsit, o partitura nedescifrata, aruncata la nimereala pe langa barbat pentru a-i demonstra cat de dificil ii va fi..`


Femeie, nu o va-ntelege nici Dumnezeu
Femeie, tu te crezi vreun zeu?
Pandoro, esti sireata, te-a negat si Prometeu
Pandoro, esti sireata, a vazut si-Epimeteu..


Femeia, nu a inteles nici ea ce e, ce vrea..