Atunci,

Mi-am scaldat sufletul intr-al tau;
Caci m-ai lasat.
Si mi-a placut .
Mi-a placut cum l-ai curatat,
Cum l-ai spalat de dureri, de amestecuri triste aruncate prin el..

Si-am adorat cum ai iubit,
Cum ai strecurat in viata ta,
usor, usor pe-al meu langa al tau;

Ai asezat dragoste cu suflet nou pe-un suflet vechi...

Ca acum, acum sa te iubesc cumplit cu-acelasi suflet vechi dar bantuit de tine!

                                                          Sunt frumoasa langa tine.

Se spune că trupul e mereu zgariat de timp.
că faţa va fi bătută de ani..
si fiecare secundă trece cu emoţii,
fiecare emoţie rămanand stransă cu carlige pe chipuri...

că pe el răman urme adanci de dragoste, ură,nevrozaă, de simţuri trecute, 
viaţa luand forma unui creion ce conturează o schiţă, un om învechit, un om bantuit de trecut..

că sufletul rămane veşnic tanăr odată cu visul de a trăi veşnic...

Însă atunci cand genunchii ţi se prăbuşesc de durere şi inima-ţi tremură văzandu-te îngenunchiat si otrăvit de viaţă...

atunci se spune ca aş crede că nu doar trupul mi-e bătran ci şi sufletul îmbatraneşte şi moare odată cu el... 

Cel care scrie se sinucide.
Se omoară pe o bucată de hartie, işi trece viaţa pe-o copertă.
Se lasă călcat de ochii tuturor, de suflete străine,
Se stinge usor în lume ca să se aprindă in cuvinte...