Atunci,

Mi-am scaldat sufletul intr-al tau;
Caci m-ai lasat.
Si mi-a placut .
Mi-a placut cum l-ai curatat,
Cum l-ai spalat de dureri, de amestecuri triste aruncate prin el..

Si-am adorat cum ai iubit,
Cum ai strecurat in viata ta,
usor, usor pe-al meu langa al tau;

Ai asezat dragoste cu suflet nou pe-un suflet vechi...

Ca acum, acum sa te iubesc cumplit cu-acelasi suflet vechi dar bantuit de tine!

                                                          Sunt frumoasa langa tine.

Se spune că trupul e mereu zgariat de timp.
că faţa va fi bătută de ani..
si fiecare secundă trece cu emoţii,
fiecare emoţie rămanand stransă cu carlige pe chipuri...

că pe el răman urme adanci de dragoste, ură,nevrozaă, de simţuri trecute, 
viaţa luand forma unui creion ce conturează o schiţă, un om învechit, un om bantuit de trecut..

că sufletul rămane veşnic tanăr odată cu visul de a trăi veşnic...

Însă atunci cand genunchii ţi se prăbuşesc de durere şi inima-ţi tremură văzandu-te îngenunchiat si otrăvit de viaţă...

atunci se spune ca aş crede că nu doar trupul mi-e bătran ci şi sufletul îmbatraneşte şi moare odată cu el... 

Cel care scrie se sinucide.
Se omoară pe o bucată de hartie, işi trece viaţa pe-o copertă.
Se lasă călcat de ochii tuturor, de suflete străine,
Se stinge usor în lume ca să se aprindă in cuvinte...

 Holocaust dulce

Mi-a fost servit la micul-dejun,la pranz,la cina..Nici nu mi imaginam ca voi gusta asa ceva..Si totusi iata-ma..Stau in fata unei adevarate mese festive..Tot ce a fost necesar sa fac(desi nici asta nu a depins de mine)a fost ``sa ies``(caci asa imi place sa-i spun)..Sa ies,sa deschid ochii,sa tip stins cu regrete-n voce,sa merg mai departe..Sa degust un Holocaust :)..Si acum,acum il savurez caci e dulce,ma hranesc din el intocmai unui vampir insetat de sangele unei virgine..Si iata-ma din nou aruncand mad words on mad ``papers``,cautandu-ma iarasi in propriul cerc in care ma invart de-o viata.E o noapte de una singura,e singura si noaptea dar si eu..Si eu inca n-am stiut(dar aflu acum) ca undeva departe am pus armele jos,ca undeva in sufletul meu viata chiar are gust,ca cine stie de ce,oriunde ma voi afla o viata nu-mi va ajunge sa iubesc..pana si-un arici intr-un lan de porumbi:)Patru suflete de-as avea si tot nu le-as intelege pe deplin,in tot acest Holocaust dulce numit Viata,in tot acest  infern de decizii si idei..

 Si nu stiu de ce sau pentru ce m-as completa cu farmecele trecutului,mi-as sopti mereu:``Vor fi fost``vremuri mai  bune,intoarce-te la ele..Imi vorbesc si-mi spun:``Crezi ca ai sa mai sti vreodata cine ai fost?Crezi ca ai stiut ca trecutul pleaca cu tot cu zambete , ca vremurile bune trec?Niciodata..

 Poate ca si atunci odata, te-ai confundat cu tine..Fi sincera, n-ai stiut niciodata sa zambesti, tu te-ai nascut trista,iti spui. Esti o proasta..Atata timp..trecut fara tine,atata vreme, cica cu tine..degeaba..Nu e vina ta?Din nou:``Esti proasta!``Deschide ochii..E dimineata..Nu intr-o alta viata si totusi..un ``azi inca ieri`` nu mai gasesti niciodata..Deci viseaza in tacere,daca a fost sa fie asa.

 E vina ta dar nu e asa cum vrei tu ci cum faci sa fie..In alta viata?Asta vrei?..Ce stupid!Ai cerut vreodata ce ai primit..?La ce bun tot acest monolog?!E din nou dimineata,e din nou viata ta,din nou un azi ce urmeaza sa fie un ieri..si tu te gandesti la maine..!!?Naiv!A fost de atata timp la fel,dar ochii tai inca inchisi,ratati..inca oarba,inca tu,in aceeasi ipostaza putin spus prostuta;

 Poate ca te vei trezi si vei privi pentru prima oara,cu extaz,poate o sa-ti fii zeu odata si odata,poate ca o sa te mai droghezi din cand in cand cu viata..Realitatea e reala,da..Da` si frumoasa,un puzzle,un cub:)

 Nebuna,gustoasa,pasionala,abundenta,plinuta,rotunda
greseala reusita,exercitiu,zgomotoasa,stanga si dreapta,pasionala,infinita,cuprinzatoare..constelatie de adevaruri,promisiuni,minciuni frumoase...Da,realitatea e frumoasa,e viata,e reala:)

Nu uita ce n-ai stiut niciodata. Invata  sa zambesti:)!

Trecutului nu i se permite sa scada un zambet prezentului.

Ecuatia ar fi incorecta..

 Cateodată mă gandesc cat de interesantă e singurătatea. Acea singurătate în care te găseşti singur şi totuşi înconjurat de atata lume. Îi vezi pe toţi cum îşi consumă sentimente, ganduri, viaţa pe langa tine. Şi crezi că totul e exact cum îţi doreai.. Îi vezi trecand prin secunde, cu tine.. Şi îţi doreşti atat de mult ca secundele astea langă ei să dureze veşnicii..Vezi mamă, tată, prieteni.. Cum te iubesc. Dar apoi pleacă.. Şi atunci rămai cu ei în gand dar singur..

Este interesantă acea singurătate în care crezi că nu eşti singur dar apoi te trezeşti într-un apus de fericire doar cu tine si cu un gust amar de dezamăgiri.Şi apoi pleci şi tu.Te părăseşti aşa cum au făcut-o toţi.Te uiţi.

Interesantă e singurătatea.
Şi singură.
Şi dureroasă.

 

basme cu părinţi.

Se spune că o mamă ştie să aline, să mangaie şi să iubească sufletul copilului.
Se spune că ea nu şi-ar lăsa niciodata la greu odorul.
Se mai vorbeste că o mamă chiar dacă a pierdut pe tatăl lor  nu-l va uita aşa de uşor şi totusi deşi îl va înlocui cu un altul, nu va uita că acei copii i-au fost alături odată-n acele certuri.
Mai sunt legende cum că parinţii se luptă pentru copiii lor, că nu-i vor părăsi doar pentru că ei s-au părăsit.
Juridic vorbind divorţul se face-n doi...însă azi se divorţeaza şi de copii...

Tatăl? Să-şi părăsească  familia? Se aude des, sunt multe cazuri..
Dar 'blanda' mama ...cu ea cum rămane?

Sa fie mai important un bărbat in viata unei femei... sa fie mai important un bărbat decat proprii ei copii?

Unde sunt basmele cu părinţi în care mama te asteaptă cu mancarea calda pe masă.
Defapt mancarea este caldă si este pe masă,dar nu pentru copii.
Basmele se schimbă..

Dupa ce a trecut peste Infidelitate, azi uită..
Uită de copii, uită ca este mamă.